Am cel mai profund respect pentru acel sentiment. Si este, probabl, cel mai frumos.
"Iti simteam de atunci mintea atat de vasta, de complexa, incat... stiam ca poate dobori orice limita, orice...
Ca un cal salbatic, ce nu va accepta niciodata un...tarc. Il simteam cateodata docil, calm, linistit, cuminte, privindu-ma, lasandu-ma sa ma joc cu el. Si ma lasa sa-l incalec si sa ma plimb cu el, alerga vesel cu mine, atata timp cat nu-i puneam... capastru, ham. Si nu vroiam sa-i pun, chiar daca riscam sa cad...
L-am vazut alteori fugind si sarind de unul singur, nelasandu-ma sa ma apropii. Au fost momente in care nu l-am gasit si au fost momente in care doar statea,obosit, fara sa pot sa-l ridic. Pentru ca... este mai greu si mai puternic decat mine. Nu pot sa-l fac sa faca nimic din ce nu vrea.
Si il priveam asa... venit fara sa-l fi chemat, ramas pentru ca a vrut, iubit fara sa stie... si ma intrebam... cat o sa vrea sa stea? Cat o sa simta nevoia ca, din toate locurile in care poate ajunge in zborul lui, sa aleaga sa se odihneasca langa mine, sa ma lase sa-l mangai pana adoarme si sa se simta in siguranta...?
Altfel spus ...o sa pot mereu sa alerg cu el? O sa am mereu puterea (o putere poate tot mai mare... poate nu) ca, atunci cand e intuneric... si furtuna... si el nu vede drumul... si e speriat... sa-l fac sa aleaga drumul bun?
E cel mai valoros, pentru ca poate fi cel mai puternic si cel mai sensibil in acelasi timp. Pentru ca poate sa alerge atat de departe ...si sa se intoarca fara a deveni strain. Pentru ca poate avea atata forta, poate fi atat de periculos... dar atat de bland cu mine. Pentru ca ma poate duce oriunde si voi fi in siguranta. Pentru ca ma trezesc in fiecare dimineata si abia astept a vad ce va face si... ma fascineaza.
Si... e cel mai bun. Dar... eu voi putea fi mereu ceea ce are nevoie sa fiu? Voi fi ceea ce are nevoie...pentru ca el sa fie mereu cel mai bun?"
A trecut timpul, impreuna cu multe altele... dar intrebarea a ramas in picioare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu